Timpul a fost creat de Dumnezeu doar din cauza incapabilităţii omului de a înţelege veşnicia. Cea mai mare problemă a zilelor noastre, este lipsa timpului pentru Dumnezeu. Pentru tot găsim timp, dar pentru a ne ruga, a citi Biblia, a medita la Cuvântul Lui Dumnezeu, nu avem timp... Oare de ce? Nimic nu avem de regretat din lumea aceasta, decât timpul pierdut fără Domnul. Dacă diavolul îţi fură timpul disponibil pentru Dumnezeu, nu mai are nevoie să-ţi fure altceva. Domnul se uită la rodul sufletului nostru indiferent de stările noastre sufleteşti. Te afli între un ieri şi un mâine. Timpul trecut nu-l mai poţi schimba dar, pe cel viitor îl poţi influenţa, prin ceea ce faci şi gândeşti astăzi! Uităm mult prea uşor că ziua de mâine nu ne aparţine, că viața e fragilă și trecătoare, că ea nu se măsoară în ani de pocăință ci în roade. Ține minte că ceea ce trăiești acum, va face diferența în eternitate. Folosește-ți bine timpul chibzuind cu rațiune. Timpul cheltuit cu înțelepciune sfântă aduce un câștig durabil. Nu lăsa ca acţiunile tale filantropice să-ţi răpească timpul destinat rugăciunii personale. E sfâşietor de dureroasă amintirea timpului ce s-a scurs şi nu l-ai folosit aşa cum trebuia, ci te-ai grăbit să-l "cheltui" pe bucurii mărunte , plăceri de moment, ignorând suferinţa celor din jur. Indiferent de greşelile pe care le-ai făcut, viitorul este o pagină albă ce aşteaptă să scrii povestea vieţii. Scrie-o cât mai frumos! Pe pământ timpul este un factor limitat,în care omul are posibilitatea sa aleagă ce este bine. Mai important decât să treacă timpul uşor, este să treacă frumos! Şi mai important decât să treacă frumos, este să ajungi unde trebuie! Banii şi timpul cheltuiţi, arată cui slujeşti. Timpul poate ofili trandafirii, timpul poate muta munţii, poate crea albia unui râu, dar, niciodată nu poate distruge dragostea lui Dumnezeu pentru tine! Dumnezeu ne-a dat la toţi un talant: timpul. Ce facem şi cum lucrăm cu el? Autor: Denisa Joița Greutățile vieții și dificultățile prin care trecem adesea, pe calea credinței, sunt spre folosul creșterii și maturizării noastre spirituale. Cu fiecare răsărit de soare, avem şansa unui nou început. Cu fiecare amurg, evaluăm acţiunile noastre, iar la adăpostul nopţii făurim vise. Deseori ne plecăm sub povara greutătilor și a încercărilor . Există răni greu de vindecat, există inimi zdrobite, există multe situații care par a fi fără solutii .Chiar și în cea mai adâncă prăpastie prin care trecem Domnul este cu noi El ne dă pace când este haos în jurul nostru. El ne redă sănătatea psihică şi sufletească în fiecare zi şi ne îndrumă în deciziile noastre. Prezenţa, pacea şi Puterea Lui ne ajută sa trecem prin orice furtună. Pe parcursul vieții am învatat că dacă nu luptăm ,dacă nu încercăm și o să renuntăm mereu atunci când totul pare să fie în zadar,nu o să simtim niciodată sfârsitul unei zile în care să îi spunem Domnului "Tată, îti mulțumesc că astăzi Te-am simtit prezent în viata mea, nu pentru binele care mi-a fost făcut,ci pentru binele pe care l-am făcut eu altora prin Tine,iubind asa cum Tu mă iubesti, iertând asa cum Tu mă ierti mereu și dăruind asa cum Tu dăruiesti." Oricât am fii de slabi sau de tari să nu uităm că viața este o luptă. Să putem crede când alții ne înseală, să ne ridicăm când altii ne doboară,să păstram ce altii vor să alunge, să zâmbim chiar dacă sufletul plânge, asta-i arta de-a învinge. Chiar dacă soarele nu se vede când norii împânzesc cerul el este mereu acolo.
Dumnezeu e tăria și stânca sufletului nostru. Numai cel ce a trecut prin suferinţă poate să înţeleagă durerea semenului său. Prin suferinţă ai să înţelegi mult mai bine că unii au inima aproape de tine deşi n-au ştiut să-ţi arate aceasta! Suferința poate fi folosită, acumulată întru-un cont bun pentru slava lui Dumnezeu. Ceea ce face o viată fericită sau nefericită nu sunt circumstanțele exterioare, ci atitudinea noastră în fata lor. În adâncimi de suferinţă se naşte perla înţelepciunii; desăvârşită-i prin credinţă şi prin puterea rugăciunii. Trecutul e un tren care nu se mai întoarce. Viitorul e doar o speranţă. Trebuie să trăim prezentul, folosindu-ne de experienţele din trecut, dar fără a renunţa nicio clipă să sperăm. Să nu ne pierdem credinta și speranta nici chiar în cea mai întunecată noapte căci ele sunt aripile noastre care ne vor duce departe, da, foarte departe. Autor: Denisa Joița
|