Faptele apostolilor 3:1-16
Click aici pentru Download
De ce nu există nicio problemă în stabilirea populației umane pornind de la cei 8 supraviețuitori ai potopului
Dragă CMI … Am fost întotdeauna intrigat și chiar strâmtorat când vine vorba de repopularea pământului după potop, în timpul lui Noe. A fost doar Noe și cei 3 fii ai lui (și soțiile acestora) care au repopulat pământul? Nu ar fi fost vorba incest? Este o întrebare ce continuă să mă deruteze și nu am găsit un răspuns de care să fiu sigur că este adevărat și totodată, rațional. Sper că veți pune capăt frământărilor mele! Fiți binecuvântați! Keaton Halley de la CMI, răspunde:
În cazul lui Noe, problema este și mai diminuată, deoarece, nepoții lui Noe nu trebuiau neapărat să se căsătorească cu frații lor – doar cu verișorii. Sem, Ham și Iafet și-au luat cu ei pe arcă nevestele, care fuseseră luate dintre oamenii dinaintea potopului, astfel că nu erau neapărat rude apropiate cu acestea. Apoi, în generațiile următoare, copiii lui Sem s-ar fi putut căsători cu unii din copiii lui Ham sau Iafet și vice versa. Și chiar dacă ar fi existat căsătorii între frați în vremea aceea după potop, aceasta nu reprezenta o problemă, deoarece Dumnezeu nu dăduse încă legi care să interzică astfel de practici.
Deci, căsătoria dintre rude apropiate în vremea aceea era necesară, dar, putem înțelege cum acest lucru are sens din punct de vedere științific și moral. De fapt, genetica modernă ajută la confirmarea faptului că toate ființele umane sunt înrudite. Acest lucru este ceva la care evoluționiștii nu s-ar aștepta. Sursa: http://creation.com/
De ce un creștin trăiește altfel?
Este o întrebare legitimă pe care oamenii și-o pun, fie indirect, despre copiii lui Dumnezeu, care „nu mai trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului”. Înainte să răspundem la această întrebare putem observa, la tot pasul, că lumea este într-o continuă schimbare; de la mâncare, modă și tehnologie, până la concepte, ideologii și experiențe religioase. Un lucru rămâne totuși printre acestea: mărețul război dintre bine și rău, lumină și întuneric, pe care vrășmașul lui Hristos, știind că are puțină vreme ca să amăgească pe fii oamenilor, caută să încețoșeze mințile, să-i lase reci și neechipați pentru orice lucrare bună, prin strălucirile lumii acesteia, prin confuzie și haos spiritual. În ultima vreme, observăm tot mai mult o accentuare în a numi binele rău și răul bine prin faptul că omul a respins adevărul prin iubirea de rău și și-a construit învățături după poftele inimilor lor, acceptând, chiar legal spun ei, căsătoria între bărbat și bărbat, femeie și femeie și de ce nu, chiar poligamie. În Rusia, de exemplu, în urmă cu doi ani, chiar dacă legea lor interzice acest lucru, două tinere și-au pus rochii de mireasă și și-au declarat „iubirea” lor în fața stăpânirilor, după ce una dintre ele figura în pașaport ca fiind de sex masculin.
Click aici pentru Download
„V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi...” le scria în urmă cu 2000 de ani apostolul Pavel bisericii corintene. Iată dar, suntem în secolul vitezei și vedem cum de-a lungul veacurilor, această evangehlie a judecății și iubirii lui Dumnezeu rămâne în picioare în viețile celor ce iubesc venirea Domnului. Privim în istorie și nu putem trece cu vederea viețile sfinților care au ars pentru Hristos, cum ar fi David Brainerd care a fost bolnav în tot timpul vieții sale și a murit de tuberculoză la vârsta de douăzeci și nouă de ani, după ce plin de zel și-a slujit Stăpânul înviat dintre cei morți printre coloniile indienilor americani din secolul optsprezece. Puterea ce l-a însuflețit pe Brainerd este aceea pe care apostolul Pavel o experimentează când a zis: „Iată la ce lucrez eu, și mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine”, și iarăși: „Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui; și părtășia suferințelor Lui ; și să mă fac asemenea cu moartea Lui”. ( Coloseni 1:29, Filipeni 3:10) Te întreb, cititorule, ai experimentat această putere în viața ta?; cum este lupta ta de credincios? Dacă ei au putut și Hristos le-a dat biruință în toate lucrurile, tânjește inima ta după puterea învierii Sale? Suntem îndemnați, ca și credincioși, mai mult ca oricând, având în vedere împrejurările în care ne aflăm și confuzia spirituală din jurul nostru să cerem această putere, ca și ucenicii odinioară, când după ce au fost amenințați să numai spună nimănui despre Domnul (Faptele Aposolilor); ei, în loc să se retragă în carapacea lor; lăsându-se biruiți de rău, au mers înaintea Domnului și au strigat: „Și acum Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă putere robilor Tăi să vestească cuvântul Tău cu toată îndrăzneala.” Fie ca viața ta, credinciosule în învierea lui Hristos, să reflecte viața cea nouă prin puterea și lumina Evangheliei celor ce zac în noaptea morții reci a lumii de afară. În timp ce conduc prin cartierul în care locuiesc, în luna decembrie, dau peste giganți care dansează în curtea vecinilor. Un Scooby-Doo înalt de 2 metri se balansează în adierea vântului, purtând pe cap o căciulă roșie. Un carusel gonflabil, care nu ar încăpea nici în sufrageria mea, învârtește în continuu un om de zăpadă, un ren și un elf. Moș Crăciun este confecționat din diferite materiale: o formă de plastic luminată în interior de beculețe, o bucată de pânză umflată, o bucată de placaj din lemn și multe alte modele. Oh! Uite! În curtea aceea este o iesle înconjurată de reni, bastonașe de Crăciun și soldați și oameni de zăpadă și… ai prins tu ideea. Dacă ai fi adus pe cineva din Rusia în cartierul meu, ce ar crede despre armata aceea gonflabilă luminată? Sincer, mă îndoiesc că i-ar transmite mesajul Creatorului, care a intrat în lumea creată de El pentru a o scăpa de blestemul păcatului. Staulul și ieslea ar putea ridica câteva semne de întrebare, iar crucea luminată din curtea mea, cu mesajul ”Un Salvator ni S-a născut” să sperăm că va atrage atenția vizitatorului. Dar, acestea sunt cu siguranță pierdute printre armata de soldați gonflabili. Deci, este acesta sezonul în care sărbătorim oamenii de zăpadă care dansează și luminițele care clipesc sau pe Salvatorul nostru și speranța pe care El o aduce?
Click aici pentru Download
Unii creștini consideră că rațiunea și credința sunt în opoziţie, fiind separate de o prăpastie de netrecut. Ei cred că acestea două nu pot coexista, deoarece nu se poate să crezi și să judeci rațional în același timp. De fapt, credința și rațiunea lucrează împreună pentru a ne ajuta să-L cunoaștem și să-L iubim pe Creatorul nostru Mulți creștini percep un conflict între credință și rațiune. Pe de o parte, Dumnezeu ne spune să raționăm (Isaia 1:18). Noi trebuie să avem un motiv bun pentru ceea ce credem, și de asemenea, trebuie să fim întotdeauna gata să împărtășim acel motiv și cu alte persoane (1 Petru 3:15). Așa că încercăm să arătăm celor necredincioși faptul că a noastră credința în Scripturi este rațională, justificată și poate fi apărată în mod logic. Biblia are sens. Este rațională. Pe de altă parte, noi ar trebui să avem credință. Ar trebui ne încredem în Dumnezeu și să nu ne sprijinim pe propria noastră pricepere (Proverbe 3:5). Biblia ne spune că „Cel neprihănit va trăi prin credință” (Romani 1:17; Galateni 3:11). Se pare că noi ar trebui să ne încredem în Dumnezeu, indiferent dacă ceea ce spune El are sau nu sens pentru noi. Deci, care dintre ele? Trebuie să trăim prin credință sau prin rațiune? Ar trebui să ne bazăm pe propriul intelect, trăgând concluzii raționale, respingând acele lucruri care nu au sens? Sau trebuie să acceptăm învățăturile Scripturii, fără a lua în considerare ceea ce privește logica și rațiunea chiar dacă nu au niciun sens? Acest conflict aparent tulbură mulți oameni. Dar, provine dintr-o concepție critică greșită cu privire la sensul atât al credinței, cât și a rațiunii. Când ambii termeni sunt definiți în mod corespunzător în contextul lor biblic, orice conflict aparent dispare. Da, noi trebuie să avem motive întemeiate pentru ceea ce credem, și trebuie, de asemenea, să avem credință. De fapt, fără aceasta din urmă, nu am putea să o avem pe prima. Concepții greșite ale credințeiMark Twain a definit odată credința ca ,,a crede ceea ce știi că nu este așa"1. Poate că mulți oameni au în minte cuvintele lui Mark Twain atunci când se gândesc la cuvântul credință. Într-adevăr, unii oameni par să se mândrească cu a lor credință în irațional, gândindu-se că o astfel de „credință” este foarte pioasă. ,,De ce cred în Biblie? Ei bine ,presupun că pur şi simplu am credință.`` Dar, oare la aceasta se referă Biblia atunci când folosește cuvântul ,,credință"? Nicidecum. Biblia nu promovează credința în irațional sau orice tip de ,,credință oarbă" nejustificată. Unii oameni au spus ,,Credința preia atunci când raţiunea nu mai e capabilă”.Luată în acest fel, raționalitatea este văzută doar ca un pod care nu ajunge la capătul celălalt al marii prăpăstii, ci se întinde doar pe o anumită porțiune; credinţa trebuie să completeze podul şi să ajungă de cealaltă parte. Cei care iau doar acest punct de vedere, ar putea spune că nu poate fi dovedit creştinismul, că raţiunea ne conduce o mare parte din calea ce duce spre Dumnezeu şi apoi trebuie să facem un „salt de credinţă” pentru a putea spune că Isus este Domnul. Aceasta este o perspectivă foarte des întâlnită printre creştini. Dar, nu asta ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu despre credinţă.
Click aici pentru Download
Printre numeroasele dovezi uimitoare, care confirmă originea divină a Bibliei, cu siguranță că profețiile împlinite sunt dintre cele mai importante atestări. Doar câteva exemple ar trebuie să fie suficiente pentru a da peste cap măcar majoritatea celor mai îndârjite critici aduse în defavoarea Bibliei. Prorociile precise ale evenimentelor viitoare care nu au aproape nicio probabilitate de a fi doar o simplă coincidență sunt spectaculoase tocmai pentru că par atât de supraomenești. Mai mulți profeți bine cunoscuți, precum Nostradamus, au amuzat generații la rând cu ghicirea lor elaborată a viitorului, în ciuda jalnicei inexactități. Dar, profețiile biblice sunt diferite de restul proorociilor. Cu detalii incredibile, claritate și acuratețe impecabilă, Biblia a destăinuit în mod substanțial viitorul pentru secole mai târziu. Critici ai Bibliei, de exemplu, au cercetat și întors de pe o parte pe alta perspicacitatea profetică a lui Daniel, profet evreu al sec. 16 Î.Hr. din Babilon. Cu o precizie impecabilă, Daniel a interpretat două vise, unul fiind al împăratului păgân, Nebucadnețar (Daniel cap. 2), iar altul visat chiar de el însuși (Daniel cap. 7), prin urmare, prezicând întregul curs al istoriei Orientului Mijlociu pentru următoarele 5 secole. Daniel descrie fluxul și refluxul exact al celor patru imperii de la Babilon la Medo-Persia, la Grecia și la Roma. El a prevăzut până și ridicarea meteorică la putere a cuceritorului grec, Alexandru cel Mare, precum și împărțirea finală a imperiului grec de patru dintre generalii săi care au supraviețuit (Daniel 7:6, 8:5-8, 11:2-4).
Click aici pentru Download
Când Dumnezeu a închis ușa arcei lui Noe, El a închis, totodată, și ușa lumii lui Noe pentru totdeauna. Un an mai târziu, Noe s-a aflat în fața unei noi lumi, devastate de potop, unde el și copiii lui au avut șansa de a-și construi un nou început. Dacă ar fi făcut asta cum trebuia, ar fi fost o lume care să-L onoreze pe Creator.
Dar, după cum bine știm, nu a ieșit deloc bine. Haideți să ne amintim pentru un moment, de lumea aceea veche, plină de păcat, pe care Noe a lăsat-o în urmă. Ce-ți vine prima oară în minte când te gândești la vremurile de dinaintea potopului? Mulți oameni își imaginează străzile pline de violență, crime și perversitate. Probabil că este adevărat, dar am luat vreodată în considerare ceea ce gândea Noe despre lumea lui? Era, până la urmă, singura pe care a știut-o vreodată.
Click aici pentru Download
Dovezi biblice șI extra-bibliceAstăzi, vom aborda câteva dovezi că Isus a înviat din morți, care sunt fie descrise în Scriptură, fie derivă din aceasta. Vom observa, de asemenea, ceea ce a fost numit „faptele minimale” pentru a arăta ce s-ar întâmpla dacă am utiliza propriile principii ale criticilor. Biblia descrie mai multe dovezi care atestă că Isus a înviat din morți. Unele dintre aceste dovezi sunt prezentate explicit în text, în timp ce altele sunt bazate pe concluzii puternice extrase din text. Ca atare, unele dintre aceste dovezi sunt mai convingătoare decât altele, dar luate împreună cu „dovezile infailibile”, există o singură concluzie rezonabilă: Isus a înviat în mod fizic din morți. Convertirea lui IacovOmul care a scris epistola lui Iacov a fost fratele vitreg al lui Isus, fiul Mariei și al lui Iosif, precum și un lider al bisericii din Ierusalim.1 Dintr-un oarecare motiv, Iacov nu a crezut în Isus ca Mesia până la Înviere. De fapt, niciunul dintre frații Lui nu au crezut în El înainte ca să moară (Ioan 7:5), și chiar au încercat să-L împiedice să vorbească, gândindu-se că nu este întreg la minte( Marcu 3:20-21 ).2 Cu toate acestea , doar la câteva săptămâni după crucificare s-au numărat printre discipolii Săi (Faptele Apostolilor 1:14 ). Și până la „Adunarea Bisericii din Ierusalim”, în Fapte 15, Iacov a fost unul dintre cele mai importante persoane din conducerea bisericii din Ierusalim. Pavel pare să sugereze acest lucru, în Galateni 1:18-19 și 2:9. Mai multe surse timpurii arată că Iacov a fost în cele din urmă martirizat pentru credinţa lui.3 Ce ar putea convinge un om, care a crescut împreună cu Isus, să-şi schimbe părerea despre fratele său mai mare? Este probabil ca Iacov să fi rămas în necredință până după moartea lui Hristos. După toate acestea, în timp ce era pe cruce, Isus a încredințat-o pe mama sa în grija apostolului Ioan (Ioan 19:26-27). În cazul în care unul dintre frații săi a fost un credincios în acel moment, ar fi fost responsabilitatea lor de a avea grijă de Maria. Deși Scriptura nu descrie convertirea lui Iacov pentru noi, aceasta oferă cea mai probabilă cauză a schimbării drastice a inimii lui. Pe lângă faptul că a spus cititorilor săi că Isus a apărut la peste 500 de persoane în același timp, Pavel a scris: „ În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.” (1 Corinteni 15:7) . Deși este posibil ca Iacov să se fi convertit la credință după ce a aflat despre Învierea fratelui său, este mult mai probabil că el a devenit un credincios când Isus i S-a arătat. Oricare ar fi fost motivul care a declanșat convertirea lui, Iacov a crezut în Înviere atât de puternic încât a fost dispus să moară pentru credința lui. Convertirea lui Saul / PavelApostolul Pavel (numit şi Saul) este cel care a scris cel puțin 13 cărți ale Noului Testament și este, fără îndoială, cel mai influent creștin care a existat vreodată. Dar el nu a fost întotdeauna un adept devotat al lui Hristos. Ne este prezentat pentru prima dată atunci când asistă la uciderea cu pietre a lui Ștefan ( Faptele Apostolilor 7:58 ). Câteva versete mai jos, citim că Saul „făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca în temniţă” ( Faptele Apostolilor 8:3 ). El va spune mai târziu unei mulțimi furioase din Ierusalim, că el a persecutat creștinii „până la moarte, am legat şi am pus în temniţă bărbați și femei” ( Faptele Apostolilor 22: 4). El a mai lăsat scris: „prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu și făceam prăpăd în ea” ( Galateni 1:13 ).
Click aici pentru Download
|