Darwinismul poate fi folosit pentru a sprijini două moralităţi nebune, dar nu poate fi folosit pentru a sprijini măcar una normală. Înrudirea şi competiţia tuturor făpturilor vii pot fi folosite drept motiv pentru a fi nebunesc de crud ori nebunesc de sentimental; dar nu pentru o iubire sănătoasă faţă de animale ... Faptul că tu şi tigrul sunteţi totuna, poate fi un motiv să fii blând cu tigrul, sau poate fi un motiv să fii la fel de crud ca şi tigrul. O cale e să îmblânzeşti tigrul ca să te imite, dar o cale mai scurtă e să imiţi tu tigrul. Dar în nici unul dintre cazuri evoluţia nu-ţi spune cum să tratezi rezonabil un tigru, adică să-i admiri blana vărgată şi să-i ocoleşti ghearele. Dacă vrei să te porţi rezonabil cu un tigru, trebuie să te întorci în grădina Edenului. Fiindcă obstinata amintire continuă să revină: numai supranaturalul are o perspectivă sănătoasă asupra Naturii. Esenţa oricărui pantheism, a evoluţionismului şi a religiei cosmice moderne stă de fapt în această propoziţie: Natura este mama noastră. Din nefericire, dacă priveşti Natura ca pe-o mamă, descoperi că e o mamă -- vitregă. Ideea de bază a creştinismului a fost aceasta: Natura nu e mama noastră, Natura e sora noastră. Putem fi mândri de fiumuseţea ei de vreme ce avem acelaşi tată. Dar ea n-are nici o autoritate asupra noastră. Noi trebuie s-o admirăm, nu s-o imităm.
Click aici pentru Download
|