De ce nu există nicio problemă în stabilirea populației umane pornind de la cei 8 supraviețuitori ai potopului
Dragă CMI … Am fost întotdeauna intrigat și chiar strâmtorat când vine vorba de repopularea pământului după potop, în timpul lui Noe. A fost doar Noe și cei 3 fii ai lui (și soțiile acestora) care au repopulat pământul? Nu ar fi fost vorba incest? Este o întrebare ce continuă să mă deruteze și nu am găsit un răspuns de care să fiu sigur că este adevărat și totodată, rațional. Sper că veți pune capăt frământărilor mele! Fiți binecuvântați! Keaton Halley de la CMI, răspunde:
În cazul lui Noe, problema este și mai diminuată, deoarece, nepoții lui Noe nu trebuiau neapărat să se căsătorească cu frații lor – doar cu verișorii. Sem, Ham și Iafet și-au luat cu ei pe arcă nevestele, care fuseseră luate dintre oamenii dinaintea potopului, astfel că nu erau neapărat rude apropiate cu acestea. Apoi, în generațiile următoare, copiii lui Sem s-ar fi putut căsători cu unii din copiii lui Ham sau Iafet și vice versa. Și chiar dacă ar fi existat căsătorii între frați în vremea aceea după potop, aceasta nu reprezenta o problemă, deoarece Dumnezeu nu dăduse încă legi care să interzică astfel de practici.
Deci, căsătoria dintre rude apropiate în vremea aceea era necesară, dar, putem înțelege cum acest lucru are sens din punct de vedere științific și moral. De fapt, genetica modernă ajută la confirmarea faptului că toate ființele umane sunt înrudite. Acest lucru este ceva la care evoluționiștii nu s-ar aștepta. Sursa: http://creation.com/
De ce un creștin trăiește altfel?
Este o întrebare legitimă pe care oamenii și-o pun, fie indirect, despre copiii lui Dumnezeu, care „nu mai trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului”. Înainte să răspundem la această întrebare putem observa, la tot pasul, că lumea este într-o continuă schimbare; de la mâncare, modă și tehnologie, până la concepte, ideologii și experiențe religioase. Un lucru rămâne totuși printre acestea: mărețul război dintre bine și rău, lumină și întuneric, pe care vrășmașul lui Hristos, știind că are puțină vreme ca să amăgească pe fii oamenilor, caută să încețoșeze mințile, să-i lase reci și neechipați pentru orice lucrare bună, prin strălucirile lumii acesteia, prin confuzie și haos spiritual. În ultima vreme, observăm tot mai mult o accentuare în a numi binele rău și răul bine prin faptul că omul a respins adevărul prin iubirea de rău și și-a construit învățături după poftele inimilor lor, acceptând, chiar legal spun ei, căsătoria între bărbat și bărbat, femeie și femeie și de ce nu, chiar poligamie. În Rusia, de exemplu, în urmă cu doi ani, chiar dacă legea lor interzice acest lucru, două tinere și-au pus rochii de mireasă și și-au declarat „iubirea” lor în fața stăpânirilor, după ce una dintre ele figura în pașaport ca fiind de sex masculin.
Click aici pentru Download
„V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi...” le scria în urmă cu 2000 de ani apostolul Pavel bisericii corintene. Iată dar, suntem în secolul vitezei și vedem cum de-a lungul veacurilor, această evangehlie a judecății și iubirii lui Dumnezeu rămâne în picioare în viețile celor ce iubesc venirea Domnului. Privim în istorie și nu putem trece cu vederea viețile sfinților care au ars pentru Hristos, cum ar fi David Brainerd care a fost bolnav în tot timpul vieții sale și a murit de tuberculoză la vârsta de douăzeci și nouă de ani, după ce plin de zel și-a slujit Stăpânul înviat dintre cei morți printre coloniile indienilor americani din secolul optsprezece. Puterea ce l-a însuflețit pe Brainerd este aceea pe care apostolul Pavel o experimentează când a zis: „Iată la ce lucrez eu, și mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine”, și iarăși: „Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui; și părtășia suferințelor Lui ; și să mă fac asemenea cu moartea Lui”. ( Coloseni 1:29, Filipeni 3:10) Te întreb, cititorule, ai experimentat această putere în viața ta?; cum este lupta ta de credincios? Dacă ei au putut și Hristos le-a dat biruință în toate lucrurile, tânjește inima ta după puterea învierii Sale? Suntem îndemnați, ca și credincioși, mai mult ca oricând, având în vedere împrejurările în care ne aflăm și confuzia spirituală din jurul nostru să cerem această putere, ca și ucenicii odinioară, când după ce au fost amenințați să numai spună nimănui despre Domnul (Faptele Aposolilor); ei, în loc să se retragă în carapacea lor; lăsându-se biruiți de rău, au mers înaintea Domnului și au strigat: „Și acum Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă putere robilor Tăi să vestească cuvântul Tău cu toată îndrăzneala.” Fie ca viața ta, credinciosule în învierea lui Hristos, să reflecte viața cea nouă prin puterea și lumina Evangheliei celor ce zac în noaptea morții reci a lumii de afară. |